De vorba cu cei mici
Unul dintre cele mai dureroase aspecte legate de cancerul de san diagnosticat este legat de cum le vom comunica acest lucru copiilor,
ne facem griji despre cum le va afecta acest lucru vietile, iar apoi apare teama ca nu cumva maladia sa apara in timp si la fiicele noastre. O metoda care ar ajuta ar fi aceea de a ne reaminti cum eram la varsta copiilor nostri si cum reactionam la vestile nu tocmai fericite.
De cele mai multe ori copiii sunt interesati de riscul pe care il poate avea operatia pentru mamele lor, daca acestea ar putea muri in urma acestei interventii. Raspunsul cinstit, pe intelesul lor, este cel mai indicat in astfel de situatii. Ceva de genul este o operatie foarte sigura, dar ori de cate ori cineva este adormit pentru interventii chirurgicale exista un mic risc sa apara si ceva complicatii.
Este indicat de asemenea, sa evitam sa le cerem copiilor sa ia anumite decizii de genul “in ziua in care voi fi operata vrei sa mergi la scoala sau sa vii cu tata la spital?” Raspunsul cel mai la indemana pentru ei ar fi sa mearga la scoala – decizie care cumva i-ar tine departe de momentul greu prin care trece mama.
De fiecare data cand incercam sa ne ajutam copiii sa depaseasca momentul imbolnavirii mamei de cancer la san, trebuie sa tinem minte ca practic boala ii afecteaza si pe ei. Trebuie sa se simta inclusi in ceea ce se petrece prin explicatiile pe care le oferim. Trebuie sa le ascultam intrebarile. Sa incercam sa anticipam ceea ce simt si sa ii ajutam sa isi gaseasca cuvintele pentru a-si exprima sentimentele.
Copiii de varste foarte mici trebuie sa stie ca mereu va exista cineva care va avea grija de ei. Nu trebuie fim suparati daca prima intrebare a unui copil va fi “cine va avea grija de mine?” in loc sa fie “te vei face bine?”
Copiii mai mari vor avea intrebari mult mai sofisticate la care a trebui sa se raspunda cinstit, fara insa a-i speria.
Copiilor ar trebui sa le fie permis sa va ofere suport emotional, dar in niciun caz acestia nu trebuie sa resimta greutatea momentului. Daca in preajma mai exista un adult care va este apropiat ar fi indicat sa ii permiteti respectivei persoane sa vorbeasca cu cei mici.
In ziua operatiei nu ar fi foarte indicat sa fie copii impreuna cu ceilalti membrii ai familiei ce asteapta terminarea interventiei. La o anumita varsta acestia pot adauga stres respectivilor. Nimeni nu va avea de beneficiat daca va trebui sa linisteasca copii pe holurile spitalului. E cel mai indicat ca acestia sa fie lasati acasa cu cineva apropiat.
Copiii vor fi de asemenea, curiosi in legatura cu tratamentul pe care il urmati. Unii vor dori sa va insoteasca la sedintele de chimioterapie pentru a vedea ce se intampla acolo. Incercati sa le aratati si produsele post mastectomie, dar nu insistati sa se intample acest lucru.
Atunci cand vorbiti despre cancer incercati sa oferiti o imagine completa. Adica ca de cele mai multe ori cancerul este o boala ce este invinsa, uneori devine o boala cronica cu recidive, iar alteori este o boala mortala. Oferiti-le copiilor si speranta ca in viitor cancerul de san va deveni o boala vindecabila prin terapie genetica.
Atunci cand observati ca rezultatele scolare scad sau ca cei mici se izoleaza ar fi bine sa cereti ajutor pentru a fi ajutati si feriti de depresie. Tineti minte mereu ca nu exista parinti perfecti. Atunci cand nu stiti un raspuns nu il inventati. Raspundeti-le copiilor simplu cu nu stiu. In felul acesta, recunoscandu-va limitele, copiii vor invata sa aiba si mai mare incredere in voi. Scopul nostru este acela de a contribui la dezvoltarea capacitatii lor de a face fata obstacolelor de-a lungul vietii.
